itinerarului
[Sinonime]
ITINERÁR, itinerare, s.n. Drum pe care se desfăşoară o călătorie, cu indicarea localităţilor parcurse; marşrut. ♦ Indicator care cuprinde staţiile şi orele de plecare şi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ITINERÁR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulaţiei vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ITINERÁR, itinerárii, (în gen. itineráre) s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfăşoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].
(Dicţionar de neologisme)
ITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfăşoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)
(Marele dicţionar de neologisme)
itinerár s. n., pl. itineráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ITINERÁR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulaţiei vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfăşoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].
(Dicţionar de neologisme)
ITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfăşoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)
(Marele dicţionar de neologisme)
itinerár s. n., pl. itineráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.
(Dicţionar de sinonime)