iu

IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă şi care însoţeşte strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IU interj. (se foloseşte prelung sau repetat drept chiuitură în timpul jocului, la nunţi etc.). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iu interj. [pron. iu/iu]
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iu-iu-iu (iu, iu, iu) interj: [pron. iu...]
(Dicţionar ortografic al limbii române)