iuști dex - definiţie, sinonime, conjugare
IÚŞCĂ1 s.f. (Rar; în expr.) Iuşcă de femeie = femeie şireată şi plină de temperament. – Cf. f e m e i u ş c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÚŞCĂ2, iuşti, s.f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. b i c i u ş c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IUŞTI interj. (Reg.) Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÚŞCĂ1 f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie şireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IÚŞCĂ2 iúşte f. reg. 1) Bici scurt şi subţire; biciuşcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciuşca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IÚŞCĂ, iuşti, s.f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiuşcă. 4. Apă chioară. (cf. iuşti; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea şi DAR, din ucr. juška = supă)
(Dicţionarul etimologic român)

IUŞTI interj. Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. (onomat.; cf. bâşti, ţuşti; der. iúşcă s.f., iuştí vb. IV, iuşní vb. IV, iúşniţă s.f.)
(Dicţionarul etimologic român)

IUŞTÍ2, iuştésc, vb. IV. Tranz. A biciui. [Var.: iuşní vb. IV] (cf. iuşti)
(Dicţionarul etimologic român)

iúşti interj. – Imită zgomotul făcut de plesnitul biciului. Creaţie expresivă, cf. bíşti, ţuşti. – Der. iuşcă, s.f. (pleasnă de bici; lovitură de bici; femeie neastîmpărată; poşircă), al cărui ultim sens ar proveni, după Bogrea, Dacor., IV, 825 şi DAR, din rut. juška „supă”; iuşti (var. iuşni), vb. (a lovi cu biciul); iuşniţă, s.f. (bici). Cf. Iordan, BL, IX, 65.
(Dicţionarul etimologic român)

iúşcă s. f., g.-d. art. iúştii; pl. iuşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iuşti interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IÚŞCĂ s. v. biciuşcă, cravaşă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iu ius iust

Cuvinte se termină cu literele: ti sti usti