iuțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
IUŢÍ, iuţesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Îşi iuţeşte paşii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s-a iuţit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se mânia uşor. 3. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta un gust înţepător, usturător, picant. Mâncarea s-a iuţit. – Din iute.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IUŢÍRE, iuţiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) iuţi şi rezultatul ei. – V. iuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IUŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se iuţească. 2) (produse alimentare) A trata cu un condiment iute; a ardeia. /Din iute
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IUŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre acţiuni, fenomene) A creşte în intensitate; a deveni mai iute. Vântul s-a iuţit. 2) (despre oameni) A se mişca mai iute; a deveni mai vioi. 3) (despre unele produse alimentare) A pierde proprietăţile pozitive sub influenţa agenţilor exteriori, căpătând un gust iute; a se strica; a se altera; a se înăcri. /Din iute
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iuţésc, imperf. 3 sg. iuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iuţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iuţíre s. f., g.-d. art. iuţírii; pl. iuţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IUŢÍ vb. 1. v. grăbi. 2. v. înteţi. 3. v. accelera. 4. v. ardeia.
(Dicţionar de sinonime)

IUŢÍ vb. v. căli, oţeli.
(Dicţionar de sinonime)

IUŢÍRE s. v. accelerare.
(Dicţionar de sinonime)

IUŢÍRE s. v. călire, călit, oţelire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iu iut iuti iutir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire utire