iubit dex - definiţie, sinonime, conjugare
IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IUBÍT1 s.n. Iubire. – V. iubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IUBÍT2, -Ă, iubiţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubeşte; drag. 2. S.m. şi f. Persoană care este în relaţii de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguţ. – V. iubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IUB//Í ~ésc tranz. 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit ataşament sufletesc. A-şi ~ ţara. A-şi ~ mama. /<sl. ljubiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IUB//Í mă ~ésc intranz. A avea relaţii de dragoste (cu cineva); a se drăgosti. /<sl. ljubiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IUBÍ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de sex opus. /v. a iubi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndrăgostit. – Var. (înv.) liubi. Sl. ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), cf. bg. ljubă, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – Der. iubire, s.f. (dragoste); iubit, s.n. (dragoste); iubit, s.m. (persoană iubită, drăguţ, amant); iubită, s.f. (amantă, ibovnică, drăguţă); iubitor, adj. (care iubeşte); iubeţ, adj. (pasionat); iubăreţ, adj. (pasionat); (l)iuboste, s.f. (înv., dragoste), cu var. iboste, s.f. (dragoste), din sl. *ljubostĭ; libov, s.n., (înv., dragoste), din sl. *ljubovĭ, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (Bucov., a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (var. libovnic), s.m. (amant, iubit), din sl. ljubovnikŭ, cf. bg. libovnik; ibovnică, s.f. (amantă, concubină, ţiitoare); preaiubi, vb. (înv., a face dragoste), format pe baza sl. prĕljubiti.
(Dicţionarul etimologic român)

iubí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iubésc, imperf. 3 sg. iubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iubeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iubít adj. m., s. m., pl. iubíţi; f. sg. iubítă, pl. iubíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iubít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IUBÍ vb. 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (L-a ~ de cum l-a văzut.) 2. (pop.) a se drăgosti. (Se ~ cu ea.) 3. v. plăcea.
(Dicţionar de sinonime)

IUBÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.
(Dicţionar de sinonime)

IUBÍT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) iubi ≠ a (se) urî
(Dicţionar de antonime)

A iubi ≠ a urî
(Dicţionar de antonime)

A se iubi ≠ a se urî
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: iu iub iubi

Cuvinte se termină cu literele: it bit ubit