IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj., s.m. şi f. Evreu din Spania. ♦ (s.f.) Limbă vorbită de iudeospanioli. (cf. fr. judéo-espagnol)
(Marele dicţionar de neologisme)
IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. şi s.f. 1. Adj. Care aparţine de sau care se referă la comunităţile sefarde şi la limba pe care o vorbesc. 2. S.f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani şi nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE]
(Alte dicţionare)
iudeospaniól adj. m. (sil. iu-de-, -ni-ol; mf. -spa-), pl. iudeospanióli; f. sg. iudeospaniólă, pl. iudeospanióle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iudeospaniólă (limba) s. f. (sil. iu-de-, -ni-o-; mf. -spa-), g.-d. art. iudeospaniólei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. şi s.f. 1. Adj. Care aparţine de sau care se referă la comunităţile sefarde şi la limba pe care o vorbesc. 2. S.f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani şi nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE]
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iudeospaniólă (limba) s. f. (sil. iu-de-, -ni-o-; mf. -spa-), g.-d. art. iudeospaniólei
(Dicţionar ortografic al limbii române)