iureș

IÚREŞ, iureşuri, s.n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăş, (înv.) iúruş s.n.] – Din tc. yürügüş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÚREŞ ~uri n. 1) Act violent şi furtunos; năvală; atac; asalt. 2) Mers iute; goană. /<turc. yürügüş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iúreş (iúreşuri), s.n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruş. Mr. iuruşe, megl. iruşi. Tc. yürü(yü)ş (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruşi, vb. (a invada, a asalta).
(Dicţionarul etimologic român)

iúreş s. n., pl. iúreşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IÚREŞ s. v. asalt.
(Dicţionar de sinonime)