IUŞNÍ, iuşnésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A iuşti2. (cf. iuşti)
(Dicţionarul etimologic român)
IÚŞNIŢĂ, iúşniţe, s.f. Bici. (din iuşni2 + suf. -iţă; cf. iuşti)
(Dicţionarul etimologic român)
iuşní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iuşnésc, imperf. 3 sg. iuşneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iuşneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
IÚŞNIŢĂ, iúşniţe, s.f. Bici. (din iuşni2 + suf. -iţă; cf. iuşti)
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)