ivăr dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÍVĂR, ivăre, s.n. 1. Clanţă (la uşă). 2. Încuietoare (la uşă), zăvor. – Cf. săs. v i r o l (= germ. Wirbel „şurub”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÍVĂR ~e n. înv. 1) Închizătoare primitivă la uşile caselor ţărăneşti constând dintr-un mâner metalic montat la broască; clanţă. 2) Încuietoare (la uşi, ferestre etc.) constând dintr-o bară metalică orizontală mobilă, care intră într-o ureche fixată pe toc; zăvor. /<germ. Wirbel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ívăr (-vere), s.n. – Încuietoare, zăvor. – Var. ivor, verver. Fr. levier „mîner”, prin intermediul rut., pol. livar, rus. liver. Pierderea lui l-, anormală, se explică poate, printr-o confuzie cu sb., bg., rut. iver „aşchie”, deoarece se întrebuinţează adesea ca ivăr un fragment de băţ (după Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 79, direct de la iver). Der. din germ. Wirbel „piuliţă” prin intermediul săs. virol (Lacea, Dacor., III, 745; DAR), nu este probabilă. Este dublet al lui livăr, (var. livără), s.n. (mîner; manivelă; flaşnetă), cf. Cihac, II, 175 şi Tiktin (Tiktin îl derivă pe livără „flaşnetă” din gr. λύρα, şi Meyer 244 din alb.).
(Dicţionarul etimologic român)

ívăr s. n., pl. ívăre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÍVĂR s. 1. v. clanţă. 2. v. zăvor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iv iva

Cuvinte se termină cu literele: ar var