iz dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZ, izuri, s.n. Miros deosebit, specific, aromă particulară. ♦ Spec. Miros (şi gust) neplăcut. – Din magh. íz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZ ~uri n. Miros (sau gust) specific, de obicei neplăcut. ~ de mucegai. /<ung. íz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iz (ízuri), s.n. – Miros şi gust particular. Mag. iz (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sau mai probabil tc. iz „urmă” (Bogrea, Dacor., IV, 826). – Der. izi, vb. (a mirosi).
(Dicţionarul etimologic român)

iz s. n., pl. ízuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZ s. (reg.) şmag. (Mâncarea a căpătat ~.)
(Dicţionar de sinonime)