izbândire dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuşi într-o acţiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZBÂND//Í ~ésc 1. intranz. A obţine o izbândă; a birui. 2. tranz. 1) A obţine după o serie de eforturi; a izbuti; a reuşi. 2) A aduce la rezultatul cerut; a executa conform prevederilor; a îndeplini. /<sl. izbondon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izbîndí (izbândésc, izbândít), vb. – 1. A depăşi, a întrece. – 2. A birui,a cîştiga o victorie, a triumfa. – 3. A răzbuna. – 4. A Înfăptui, a realiza. – 5. A reuşi, a izbuti. Sl. izbyti, izbądą „a depăşi” (DAR), cf. dobîndi. Toate sensurile sînt înv., cu excepţia sensului 2. – Der. izbîndă, s.f. (victorie; răzbunare; succes, satisfăcător); izbînditor, adj. (biruitor). De la inf. izbyti (der. din sl. byti „a fi”) trebuieprovină izbuti, vb. (a reuşi), care este, prin urmare, simplu dublet al lui izbîndi (Cihac, II, 153; Tiktin), cf. sl. izbytije „succes”.
(Dicţionarul etimologic român)

izbândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbândeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izbândíre s. f., g.-d. art. izbândírii; pl. izbândíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZBÂNDÍ vb. v. răzbun.
(Dicţionar de sinonime)

IZBÂNDÍ vb. 1. a bate, a birui, a câştiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. v. reuşi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izb izba izban izband

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire ndire andire