IZBÍ, izbesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenţă; a (se) trânti. ♦ Tranz. şi refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli. 2. Tranz. (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în faţă, în ochi. 3. Tranz. A ataca. 4. Tranz. Fig. A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din sl. izbiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IZB//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, obiecte) A face să se izbească. 2) (despre becuri, lumină etc.) A bate drept în ochi. 3) (inamicul) A lovi pornind un atac; a ataca. 4) (persoane) A impresiona puternic. /<sl. izbiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE IZB//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe) A se lovi cu putere. 2) (despre persoane) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a năvăli; a se repezi; a tăbărî; a năpădi. /<sl. izbiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
izbí (izbésc, izbít), vb. – 1. A lovi cu putere. – 2. A ciocni, a se repezi cu violenţă. – 3. A cădea, a se proiecta. – 4. A arunca, a lansa. – 5. A ataca, a asalta. – 6. A atrage atenţia. – 7. (Refl.) A se lovi puternic de ceva, a se poticni de un obstacol. – 8. (Refl.) A semăna cu cineva. Sl. izbiti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR), dar cu schimbare semantică, deoarece în sl. izbiti (der. de la biti „a lovi”) înseamnă „a omorî în bătaie”. Probabil semantismul este cel din sŭbiti „a lovi”, cf. aceeaşi confuzie semantică în iscodi şi posibil în isprăvi. Cf. Şeineanu, Semasiol., 224. Der. izbă, s.f. (Bucov., Mold., izbitură, lovitură), postverbal; izbitură, s.f. (lovitură, ciocnire); izbelişte, s.f. (loc sau poziţie expusă, la voia întîmplării).
(Dicţionarul etimologic român)
izbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbésc, imperf. 3 sg. izbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IZBÍ vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. trânti. 5. a repezi, a trânti. (A ~ uşa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ în uşă cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toţi pereţii; ploaia ~ în acoperiş.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 10. v. îmbrânci. 11. a (se) trânti, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
IZBÍ vb. v. contraria, frapa, surprinde, şoca, vexa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IZB//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, obiecte) A face să se izbească. 2) (despre becuri, lumină etc.) A bate drept în ochi. 3) (inamicul) A lovi pornind un atac; a ataca. 4) (persoane) A impresiona puternic. /<sl. izbiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
izbí (izbésc, izbít), vb. – 1. A lovi cu putere. – 2. A ciocni, a se repezi cu violenţă. – 3. A cădea, a se proiecta. – 4. A arunca, a lansa. – 5. A ataca, a asalta. – 6. A atrage atenţia. – 7. (Refl.) A se lovi puternic de ceva, a se poticni de un obstacol. – 8. (Refl.) A semăna cu cineva. Sl. izbiti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR), dar cu schimbare semantică, deoarece în sl. izbiti (der. de la biti „a lovi”) înseamnă „a omorî în bătaie”. Probabil semantismul este cel din sŭbiti „a lovi”, cf. aceeaşi confuzie semantică în iscodi şi posibil în isprăvi. Cf. Şeineanu, Semasiol., 224. Der. izbă, s.f. (Bucov., Mold., izbitură, lovitură), postverbal; izbitură, s.f. (lovitură, ciocnire); izbelişte, s.f. (loc sau poziţie expusă, la voia întîmplării).
(Dicţionarul etimologic român)
izbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbésc, imperf. 3 sg. izbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IZBÍ vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. trânti. 5. a repezi, a trânti. (A ~ uşa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ în uşă cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toţi pereţii; ploaia ~ în acoperiş.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 10. v. îmbrânci. 11. a (se) trânti, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
IZBÍ vb. v. contraria, frapa, surprinde, şoca, vexa.
(Dicţionar de sinonime)