izbuc

IZBÚC, izbucuri, s.n. Izvor de apă cu debit intermitent. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

izbúc s. n., pl. izbúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: iz izb izbu

Cuvinte se termină cu literele: uc buc zbuc