izbucnire
[Sinonime]
IZBUCNÍRE, izbucniri, s.f. Acţiunea de a izbucni şi rezultatul ei; dezlănţuire. – V. izbucni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
izbucníre s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră-bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
izbucníre s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră-bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)
(Dicţionar de sinonime)