izbutire dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZBUTÍ, izbutesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A duce ceva la bun sfârşit; a reuşi, a izbândi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZBUTÍRE s.f. Acţiunea de a izbuti şi rezultatul ei; succes, reuşită, izbândă. – V. izbuti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZBUT//Í ~ésc 1. intranz. A avea succes; a reuşi. ~ la examen. 2. tranz. A obţine după o serie de eforturi; a reuşi. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izbutí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbutésc, imperf. 3 sg. izbuteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbuteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izbutíre s. f., g.-d. art. izbutírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZBUTÍ vb. 1. a reuşi, (franţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. şi Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru ...) 2. v. prinde. 3. v. reuşi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A izbuti ≠ a eşua
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izb izbu izbut izbuti

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire utire butire