izbutit dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZBUTÍ, izbutesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A duce ceva la bun sfârşit; a reuşi, a izbândi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZBUTÍT, -Ă, izbutiţi, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reuşit. – V. izbuti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZBUT//Í ~ésc 1. intranz. A avea succes; a reuşi. ~ la examen. 2. tranz. A obţine după o serie de eforturi; a reuşi. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZBUTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care a fost realizat în conformitate cu intenţia; bine executat; reuşit. Lucrare ~tă. /v. a izbuti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izbutí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbutésc, imperf. 3 sg. izbuteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbuteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZBUTÍ vb. 1. a reuşi, (franţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. şi Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru ...) 2. v. prinde. 3. v. reuşi.
(Dicţionar de sinonime)

IZBUTÍT adj. v. valoros.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A izbuti ≠ a eşua
(Dicţionar de antonime)

Izbutit ≠ neizbutit, nereuşit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izb izbu izbut izbuti

Cuvinte se termină cu literele: it tit utit butit zbutit