izbăvit

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviţi, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZBĂV//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe) A scoate dintr-o situaţie complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IZBĂV//Í mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izbăví (izbăvésc, izbăvít), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s.f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvinţă, s.f. (înv., salvare).
(Dicţionarul etimologic român)

izbăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IZBĂVÍ vb. v. mântui.
(Dicţionar de sinonime)

IZBĂVÍ vb. v. salva, scăpa.
(Dicţionar de sinonime)

IZBĂVÍT adj. v. mântuit.
(Dicţionar de sinonime)

IZBĂVÍT adj. v. salvat, scăpat.
(Dicţionar de sinonime)