izmeni dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturaleţe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE IZMEN//Í mă ~ésc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluţi; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izmení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izmenésc, imperf. 3 sg. izmeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izmeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZMENÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuţări, prosti, sclifosi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izm izme izmen

Cuvinte se termină cu literele: ni eni meni zmeni