izocron

IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. – Din fr. isochrone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOCRÓN ~ă (~i, ~e) (despre două sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repetă la acelaşi interval de timp; cu durată egală. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOCRÓN, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se repetă la intervale de timp egale, care are o durată egală cu un altul. // s.f. izocronă – linie care uneşte punctele egal depărtate în timp de un punct dat. [Var. isocron, -ă adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

IZOCRÓN, -Ă I. adj. care se repetă identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care uneşte punctele egal depărtate în timp de un punct dat. (< fr. isochrone)
(Marele dicţionar de neologisme)

izocrón adj. m. (sil. -cron), pl. izocróni; f. sg. izocrónă, pl. izocróne
(Dicţionar ortografic al limbii române)