izohelie
IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separaţie a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conţine detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie].
(Dicţionar de neologisme)
IZOHELÍE s. f. procedeu fotografic de separaţie a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conţine detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde. (< germ. Isohelie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
IZOHELÍE s. f. procedeu fotografic de separaţie a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conţine detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde. (< germ. Isohelie)
(Marele dicţionar de neologisme)