izolat dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. Tranz. A despărţi cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărţi un bolnav contagios de oamenii sănătoşi, pentru a evita contagiunea, 2. Tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate. 3. Refl. A se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alţii; a se retrage, a se închista. – Din fr. isoler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOLÁT, -Ă, izolaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanţă (unul de altul); răzleţ, ♦ Care constituie o excepţie. Un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. i s o l é, it. i s o l a t o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZOL//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A despărţi de mediul înconjurător. 2) (persoane) A face să se izoleze; a sihăstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagioşi) A separa de oamenii sănătoşi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A despărţi cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IZOL//Á mă ~éz intranz. A se îndepărta de tumultul vieţii, trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se pustnici. /<fr. isoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi adverbial v. A IZOLA.Parte de propoziţie ~tă parte secundară a propoziţiei care se izolează prin semne de punctuaţie. 2) Care este unic în felul său. Caz ~. Problemă ~tă. /v. a izola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLÁ vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce înconjură. ♦ A împiedica trecerea unei forme de energie în alta sau a unor substanţe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) îndepărta de viaţa socială. [< fr. isoler, it. isolare].
(Dicţionar de neologisme)

IZOLÁ vb. I. tr. 1. a despărţi, a separa. 2. a împiedica trecerea unei forme de energie în alta, sau a unor substanţe dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se îndepărta de viaţa socială. (< fr. /s\'/isoler)
(Marele dicţionar de neologisme)

izolá vb., ind. prez. 1 sg. izoléz, 3 sg. şi pl. izoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZOLÁ vb. 1. v. despărţi. 2. v. răzleţi. 3. a (se) despărţi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 4. v. îndepărta. 5. v. retrage. 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) însingura, (fig.) a (se) sihăstri. (S-a ~ în camera ei.) 7. v. individualiza.
(Dicţionar de sinonime)

IZOLÁT adj., adv. 1. adj. v. răzleţit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. răzleţ. 6. adj. v. răzleţ. 7. adj. răzleţ, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 8. adv. răzleţ, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Se iveşte ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Izolat ≠ neizolat, împreună
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izo izol izola

Cuvinte se termină cu literele: at lat olat zolat