izolatoare

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care izolează, 2. S.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care serveşte la izolare. – Din fr. isolateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOLAT//ÓR¹ ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLAT//ÓR² ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură şi folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioşi. /<fr. isolateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
(Dicţionar de neologisme)

IZOLATÓR¹, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

IZOLATÓR², -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea ţevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperişurile blocurilor şi acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. şi pl. izolatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izolatór s. n., pl. izolatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izolatór s. m., pl. izolatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izolatoáre s. f., pl. izolatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IZOLATÓR adj. 1. v. despărţitor. 2. v. izolant.
(Dicţionar de sinonime)