izolator dex - definiţie, sinonime, conjugare

izolator

[Sinonime]
IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care izolează, 2. S.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care serveşte la izolare. – Din fr. isolateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOLAT//ÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLAT//ÓR2 ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură şi folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioşi. /<fr. isolateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
(Dicţionar de neologisme)

IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

IZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea ţevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperişurile blocurilor şi acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. şi pl. izolatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izolatór s. n., pl. izolatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izolatór s. m., pl. izolatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZOLATÓR adj. 1. v. despărţitor. 2. v. izolant.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: iz izo izol izola izolat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator olator