izomerizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanţe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacţii sau prin acţiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOMERIZÁRE, izomerizări, s.f. Acţiunea de a se izomeriza şi rezultatul ei. – V. izomeriza. Cf. fr. i s o m é r i s a t i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IZOMERIZ//Á pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
(Dicţionar de neologisme)

IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanţe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation].
(Dicţionar de neologisme)

IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuşi chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
(Marele dicţionar de neologisme)

izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: iz izo izom izome izomer

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare rizare