izomorf

IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj. (Despre substanţe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă. – Din fr. isomorphe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOMÓRF ~ă (~i, ~e) (despre substanţe) Care, având o compoziţie chimică diferită faţă de o substanţă, posedă forme cristaline asemănătoare cu aceasta. /<fr. isomorphe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăşi. ♦ (Despre substanţe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe].
(Dicţionar de neologisme)

IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăşi forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe)
(Marele dicţionar de neologisme)

izomórf adj. m., pl. izomórfi; f. sg. izomórfă, pl. izomórfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)