izotipie

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].
(Dicţionar de neologisme)

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanţe chimice de a cristaliza în aceleaşi forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie)
(Marele dicţionar de neologisme)

izotipíe s. f., art. izotipía, g.-d. izotipíi, art. izotipíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)