izotrop dex - definiţie, sinonime, conjugare

izotrop

IZOTRÓP, -Ă, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substanţe etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietăţi independente de direcţia în spaţiu. ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate direcţiile, aceleaşi proprietăţi mecanice. – Din fr. isotrope.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZOTRÓP ~ă (~i, ~e) şi substantival (de-spre corpuri) Care posedă aceleaşi proprietăţi fizice în orice direcţie. [Sil. -zo-trop] /<fr. isotrope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IZOTRÓP, -Ă adj. (Fiz.; despre corpuri; op. e o l o t r o p) Care are aceleaşi proprietăţi fizice identice în toate direcţiile. [Var. isotrop, -ă adj. / < fr. isotrope, cf. gr. isos – egal, tropos – direcţie].
(Dicţionar de neologisme)

IZOTRÓP, -Ă adj. (despre corpuri, substanţe) cu proprietăţi fizice identice în toate direcţiile. (< fr. isotrope)
(Marele dicţionar de neologisme)

izotróp adj. m. (sil. -trop), pl. izotrópi; f. sg. izotrópă, pl. izotrópe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: iz izo izot izotr izotro

Cuvinte se termină cu literele: op rop trop otrop zotrop