izumit

izumít (-tă), adj. – Uimit, uluit. Sl. izumiti „a înnebuni” (DAR). Sec. XVII, înv.; împrumut literar.
(Dicţionarul etimologic român)

izumít, -ă, adj. (înv.) uluit, zăpăcit, ieşit din minţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: iz izu izum izumi

Cuvinte se termină cu literele: it mit umit zumit