izvoditor

IZVODITÓR, izvoditori, s.m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IZVODITÓR ~i m. înv. 1) Autor de cronici; cronicar; cronograf. 2) Autor de opere literare; scriitor. /a izvodi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

izvoditór s. m., pl. izvoditóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IZVODITÓR s. v. autor, inventator, istoric, istoriograf.
(Dicţionar de sinonime)