iţit

IŢÍ, iţesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puţin, pentru un moment sau pe furiş. 2. A se uita la ceva pe furiş sau în fugă, a arunca o privire fugară şi curioasă. – Cf. i ţ i i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE IŢÍ mă iţésc intranz. 1) A se expune vederii pe furiş şi pentru un moment. 2) fig. A privi pe furiş şi în fugă; a se uita repede şi curios. /cf. iţii
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IŢÍT, -Ă, iţiţi, -te, adj. Care a apărut brusc. Puştiul iţit de după gard... – V. iţi.
(Alte dicţionare)

iţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iţésc, imperf. 3 sg. iţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IŢÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, miji.
(Dicţionar de sinonime)