jărui
[Conjugare]
JĂRUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [Var.: a jeruí vb. IV.] – Jar1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JĂRU//Í ~iésc pop 1. tranz. (cărbunii, jăraticul) A amesteca (cu ceva) făcând să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni. 2. intranz. (despre foc) A arde înăbuşit (ca jarul); a mocni. /jar + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jăruiésc, imperf. 3 sg. jăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jăruí (jeruí), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JĂRU//Í ~iésc pop 1. tranz. (cărbunii, jăraticul) A amesteca (cu ceva) făcând să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni. 2. intranz. (despre foc) A arde înăbuşit (ca jarul); a mocni. /jar + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jăruí (jeruí), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)