jăruitor

jăruitór (jeruitór), jăruitoáre, s.n. (reg.) băţ crăpat în două la un capăt, cu care se scormoneşte în jar sau „se jeruieşte” pânza; cociorbă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ja jar jaru jarui jaruit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor ruitor