jachetă

JACHÉTĂ, jachete, s.f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în faţă, care acoperă partea de sus a corpului şi care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♢ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JACHÉT//Ă ~e f. Haină (femeiască) scurtă, cu mâneci, încheiată în faţă, care este purtată peste rochie, bluză, cămaşă etc. şi acoperă partea superioară a corpului. /<fr. jaquette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jachétă (jachéte), s.f. – Haină încheiată în faţă. – Mr. jachetă. Fr. jaquette, cf. ngr. ζαϰέτα, tc. çaket, bg. žaketa.
(Dicţionarul etimologic român)

JACHÉTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă aproape de genunchi. ♦ Haină femeiască croită pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. [< fr. jaquette].
(Dicţionar de neologisme)

JACHÉTĂ s. f. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi. ♢ haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. (< fr. jaquette)
(Marele dicţionar de neologisme)

jachétă s. f., pl. jachéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JACHÉTĂ s. giacă.
(Dicţionar de sinonime)