jack

JAC², jacuri, s.n. v. jaf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JAC¹, jacuri, s.n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fişe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane şi casetofoane. [Scris şi: jack. – Pr. şi: geac] – Din fr., engl. jack.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JACK, jackuri, s.n. V. geac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JAC -uri n. 1) (la telefonia manuală) Piesă care, prin introducerea unei fişe, stabileşte legătura între două linii. 2) Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane, casetofoane etc. /<engl. jack
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].
(Dicţionar de neologisme)

JACK s.n. v. geac.
(Dicţionar de neologisme)

jac (telef.) s. n., pl. jácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)