JÁCĂ, jăci, s.f. (Reg.) Sac, traistă, săculeţ de pânză rară, în care se pune (la scurs) caşul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jácă (jéci), s.f. – Săculeţ, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf şi al lui sac. Aceleiaşi familii îi aparţin jaşcău, s.n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s.f. (săculeţ, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puţin probabilă).
(Dicţionarul etimologic român)
jácă (săculeţ) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JÁCĂ s. v. săculeţ, traistă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jácă (jéci), s.f. – Săculeţ, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf şi al lui sac. Aceleiaşi familii îi aparţin jaşcău, s.n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s.f. (săculeţ, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puţin probabilă).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JÁCĂ s. v. săculeţ, traistă.
(Dicţionar de sinonime)