jale
[Sinonime]
JÁLE1 s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JÁLE2 s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală şi medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JÁLE1 f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situaţie disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JÁLE2 f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jále (-jéli), s.f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se foloseşte în Arg. cu un sens mai mult sau mai puţin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul înv. de „dorinţă, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voroneţean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorinţă” în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” şi „dorinţă”. Der. jalet, s.n. (durere); jelie, s.f. (chin); jaloste, s.f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrneşte milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s.f. (dorinţă; durere, chin, necaz; plîngere, lamentaţie), din sl. želanije „dorinţă”, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere” (DAR), cf. bg. želanie „dorinţă”; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s.n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simţi compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s.m. (reclamant); jalovanie, s.f. (bocet; reclamaţie), din sl. (rus.) žalovanije, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
jále s.f. – Salvie (salvia officinalis). Mag. zsálya, din lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 139), cf sb. žalj, žalfija (› jalfie). Este dublet de la salvie, s.f. – Der. jaleş, s.m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei der. este puţin clară (după DAR, din mag. zsályas „infuzie de salvie”); joaie, s.f. (salvie), în loc de jaie (Drăganu, Dacor., IX, 210); joian, s.m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu var. joină, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)
jále de câmp (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jále (tristeţe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jále de grădínă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JALE-CLEIOÁSĂ s. v. cinsteţ.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. v. doliu, linariţă, salvie.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. şi reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristeţe.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleş, salbie, salvie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleş, (reg.) pavăză.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JÁLE2 s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală şi medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JÁLE2 f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jále (-jéli), s.f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se foloseşte în Arg. cu un sens mai mult sau mai puţin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul înv. de „dorinţă, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voroneţean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorinţă” în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” şi „dorinţă”. Der. jalet, s.n. (durere); jelie, s.f. (chin); jaloste, s.f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrneşte milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s.f. (dorinţă; durere, chin, necaz; plîngere, lamentaţie), din sl. želanije „dorinţă”, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere” (DAR), cf. bg. želanie „dorinţă”; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s.n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simţi compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s.m. (reclamant); jalovanie, s.f. (bocet; reclamaţie), din sl. (rus.) žalovanije, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
jále s.f. – Salvie (salvia officinalis). Mag. zsálya, din lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi, Dict., 139), cf sb. žalj, žalfija (› jalfie). Este dublet de la salvie, s.f. – Der. jaleş, s.m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei der. este puţin clară (după DAR, din mag. zsályas „infuzie de salvie”); joaie, s.f. (salvie), în loc de jaie (Drăganu, Dacor., IX, 210); joian, s.m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu var. joină, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)
jále de câmp (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jále (tristeţe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jále de grădínă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JALE-CLEIOÁSĂ s. v. cinsteţ.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. v. doliu, linariţă, salvie.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. şi reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristeţe.
(Dicţionar de sinonime)
JÁLE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleş, salbie, salvie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleş, (reg.) pavăză.
(Dicţionar de sinonime)