jandarm

JANDÁRM, jandarmi, s.m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s.m.] – Din fr. gendarme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JANDÁRM ~i m. Militar din cadrul jandarmeriei. /<fr. gendarme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jandárm (jandármi), s.m. – Militar, agent al poliţiei rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jăndar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorită uzului său administrativ. – Der. jandarmerie, s.f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).
(Dicţionarul etimologic român)

JANDÁRM s.m. Militar din jandarmerie. [< fr. gendarme].
(Dicţionar de neologisme)

JANDÁRM s. m. 1. militar din jandarmerie. 2. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar. (< fr. gendarme)
(Marele dicţionar de neologisme)

jandárm s. m., pl. jandármi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JANDÁRM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu.
(Dicţionar de sinonime)