jansenism
JANSENÍSM s.n. Curent social-religios apărut în Olanda şi în Franţa la mijlocul sec. XVII, care exprima opoziţia unei părţi a burgheziei faţă de iezuitism, preluând concepţia despre predestinare şi propovăduind o morală austeră. – Din fr. jansénisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JANSENÍSM s.n. Mişcare religioasă apărută în Franţa în sec. XVII ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi faţă de dominaţia iezuiţilor şi care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}.
(Dicţionar de neologisme)
JANSENÍSM s. n. curent social-religios catolic, apărut în Olanda şi Franţa în sec. XVII, ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi de dominaţie a iezuiţilor, care propovăduia rigorismul moral. (< fr. jansénisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
jansenísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JANSENÍSM s.n. Mişcare religioasă apărută în Franţa în sec. XVII ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi faţă de dominaţia iezuiţilor şi care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}.
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
jansenísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)