JÁPIŢĂ, japiţe, s.f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, aşezat deasupra proţapului şi formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuţă”.
(Dicţionarul limbii române moderne)
jápiţă s. f., g.-d. art. jápiţei; pl. jápiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jăpiţá, jăpiţéz, vb. I (reg.) a lovi cu nuiaua pe cineva; a jostări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JÁPIŢĂ s. (TEHN.) cătuşă, (reg.) proţăpel. (~ la jug.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
jápiţă s. f., g.-d. art. jápiţei; pl. jápiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JÁPIŢĂ s. (TEHN.) cătuşă, (reg.) proţăpel. (~ la jug.)
(Dicţionar de sinonime)