japoneză

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparţine Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ♢ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JAPONÉZ¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine Japoniei sau populaţiei ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JAPONÉZ² ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. /<fr. Japonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JAPONÉZĂ f. mai ales art. Limba japonezilor. /<fr. japonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez.
(Dicţionarul etimologic român)

JAPONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia. II. adj. referitor la Japonia sau la populaţia ei. o arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influenţe chineze şi coreene, caracterizată prin construcţii arhitecturale religioase (pagode) şi civile (palate) din lemn, cu acoperişul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră şi cu picturi de un mare rafinament. ♢ (s. f.) limbă vorbită în Japonia. III. s. f. chiflă împletită. (< fr. japonais)
(Marele dicţionar de neologisme)

japonéz s. m., adj. m., pl. japonézi; f. sg. japonéză, g.-d. art. japonézei, pl. japonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

japonéză (limba) s. f., g.-d. art. japonézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JAPONÉZ s., adj. nipon.
(Dicţionar de sinonime)