jarcă

JÁRCĂ, jărci, s.f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p.ext. oaie bătrână şi slabă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JÁRCĂ jărci f. 1) Oaie bătrână şi slabă. 2) Piele de oaie de proastă calitate. 3) Cojoc vechi şi jerpelit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

járcă s. f., g.-d. art. jărcii; pl. jărci
(Dicţionar ortografic al limbii române)