jarcalete

JARCALÉTE, jarcaleţi, s.m. (Reg.) Vlăjgan, haimana. – Cf. j a r c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JARCALÉ//TE ~ţi m. pop. Persoană care umblă pe drumuri fără rost, neavând o ocupaţie bine definită; haimana. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jarcaléte s. m., pl. jarcaléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JARCALÉTE s. v. derbedeu, găligan, golan, haimana, lungan, vagabond, vlăjgan.
(Dicţionar de sinonime)