jargon

JARGÓN, jargoane, s.n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinţa de a folosi termeni specifici profesiunilor respective şi care se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate. 2. (Înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JARGÓN, jargoane, s.n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor şi care se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (Înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JARG//ÓN -oáne n. Limbaj particular al unui grup social sau profesional, caracterizat printr-o gramatică proprie şi prin cuvinte codificate, convenţionale. ~onul hoţilor. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JARGÓN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sferă de circulaţie îngustă, care are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie. [< fr. jargon].
(Dicţionar de neologisme)

JARGÓN s. n. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sferă de circulaţie restrânsă, care nu are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie. (< fr. jargon)
(Marele dicţionar de neologisme)

a arunca jargoane expr. (deţ.) 1. a încerca să convingă pe cineva. 2. a minţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

jargón s. n., pl. jargoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JARGÓN s. (LINGV.) (înv.) gerg.
(Dicţionar de sinonime)