jeler

JELÉR, jeleri s.m. Nume dat în evul mediu ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin din Transilvania, care munceau pe moşiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELÉR ~i m. (în evul mediu în Transilvania) Ţăran fără pământ sau cu pământ puţin, care muncea pe pământurile nobililor, dar care avea alt statut juridic decât iobagii. /<ung. zseller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jelér (jeléri), s.m. – Iobag, şerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.
(Dicţionarul etimologic român)

jelér s. m., pl. jeléri
(Dicţionar ortografic al limbii române)