jelire dex - definiţie, sinonime, conjugare
JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. şi intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELÍRE s.f. Acţiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JEL//Í ~ésc 1. tranz. 1) (morţi) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JEL//Í mă ~ésc intranz. A-şi împărtăşi neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jelíre s. f., g.-d. art. jelírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.
(Dicţionar de sinonime)

JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.
(Dicţionar de sinonime)

JELÍRE s. 1. bocire, plângere, plâns, (pop.) jeluială, jeluire. (~ mortului.) 2. v. văitare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: je jel jeli jelir

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire elire