jelit

JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. şi intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELÍT¹ s.n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELÍT², -Ă, jeliţi, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JEL//Í ~ésc 1. tranz. 1) (morţi) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JEL//Í mă ~ésc intranz. A-şi împărtăşi neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jelít s. n,
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.
(Dicţionar de sinonime)

JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.
(Dicţionar de sinonime)

JELÍT s. v. văitat.
(Dicţionar de sinonime)