jeluire

JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. şi tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELUÍRE, jeluiri, s.f. Acţiunea de a (se) jelui şi rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamaţie, jalbă. – V. jelui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE JELU//Í mă ~iésc intranz. 1) A-şi împărtăşi neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamaţie; a se plânge. /<sl. zălovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jeluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jeluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.
(Dicţionar de sinonime)

JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunţa, deplânge, dori, învinovăţi, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ţinti, urmări, visa, viza.
(Dicţionar de sinonime)

JELUÍRE s. v. văitat.
(Dicţionar de sinonime)

JELUÍRE s. v. bocire, jelire, plângere, plâns.
(Dicţionar de sinonime)