jeluitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care se jeluieşte (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S.m. şi f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiţionar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JELUITOÁRE ~f. înv. Femeie care îndeplineşte ritualul bocitului la înmormântări; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. şi pl. jeluitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor.
(Dicţionar de sinonime)

JELUITÓR s. v. reclamant.
(Dicţionar de sinonime)

JELUITOÁRE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: je jel jelu jelui jeluit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare