jenant

JENÁNT, -Ă, jenanţi, -te, adj. Care provoacă, jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JENÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care cauzează jenă; în stare să jeneze; stânjenitor. Situaţie ~tă. /<fr. gênant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].
(Dicţionar de neologisme)

JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
(Marele dicţionar de neologisme)

jenánt adj. m., pl. jenánţi; f. sg. jenántă, pl. jenánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JENÁNT adj. 1. v. incomod. 2. v. penibil.
(Dicţionar de sinonime)