JEP, jepi, s.m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufişuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ şi cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jep s. m., pl. jepi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor şi a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
jepí, jepésc, vb. IV (reg.) a arde una cu biciul, a croi pe cineva cu biciul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ şi cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor şi a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
jepí, jepésc, vb. IV (reg.) a arde una cu biciul, a croi pe cineva cu biciul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.
(Dicţionar de sinonime)